“Sudul Basarabiei (judetele Cetatea Alba, Tighina, Ismail si
Cahul) privit pe o harta etnografica ni se infatiseaza ca un conglomerat de
nationalitati. In rastimpul de o suta si ceva de ani, in Bugeacul parasit de
tatari au venit si si-au stabilit salas o puzderie de neamuri: moldoveni,
bulgari, nemti, francezi, rusi, ucraineni, gagauzi, albanezi, greci, etc. (…)
Nu s-a scris nimic din ceea ce ar fi viata tuturor
neamurilor la olalta.
Curiozitatea mare care te munceste e cum traesc aceste
neamuri de se impaca, in ce relatii sunt unii cu altii, caci nu se poate admite
ca mai multe neamuri, cu structuri etno-psihice distincte si deosebite, sa
traiasca in asa apropiata vecinatate cu satele si deseori chiar in acelas sat,
ca in niste cuiburi inchise, fara de nici o comunicare sufleteasca dela neam la
neam. Oricat s’ar deosebi structura sufleteasca a unui neam de a altui neam,
totusi este si ceva comunin manifestarile vietii lor, care contribue mult la o
apropiere sau la o comunicare din ceea ce este produsul sufletesc al unui neam
la celalalt neam. (…)
Problema raporturilor dintre neamuri in sudul Basarabiei e
prea incurcata si intinsa, pentru a putea incape in cadrul minuscul al unui
articol. Ceea ce vreau sa arat in randurile ce urmeaza sunt cateva observari asupra
relatiilor dintre moldoveni si rusi din satul Vadeni (Vidensk in ruseste sau
Tamur) din jud. Cetatea Alba.
Satul Vadeni este situat pe valea Tamurului la Nord-Vest de
targusorul Sarata si in partea de Apus a jud. Cetatea Alba. Satul a luat fiinta
in anul 1828 prin colonistii rusi, denumiti taranii statului, sau imparatului,
din gubernia Cursk. Cativa ani mai tarziu, in 1834, au fost adusi si colonisti
moldoveni, intr’un numar mai mic fata de rusi (15 familii); transplantati din
satul Mamaliga din roiaua Hotinului. Aici au fost improprietariti cu cate 5
desatini de pamant si rusii si moldovenii. (…)
Satul Vadeni numara astazi 2022 de suflete, dintre cari 259
de suflete moldoveni impartiti in 63 de familii. Restul sunt rusi. Nume de
familii moldovenesti sunt: Balta (cea mai numeroasa), Ciorba, Lazar, Lazneanu,
Sterpa (Sterpu), Secrier, Turcan, Tipurdei, Savov (Sava). Familiile
molodvenesti locuiesc mai mult in partea de Apus a satului, in «mahala
moldovineasca». Informatia ce-am avut-o despre moldoveni, a fost ca «moldovenii
sunt aproape rusificati. In doua sau trii familii daca se mai vorbeste din cand
in cand si moldoveneste». (Informator Dimitrie Musteata, primarul com. Vadeni,
Ceatatea Alba).
Am tinut sa constat singur masura in care sunt rusificati
moldovenii si in acest scop am fost condus la cateva familii de moldoveni si de
rusi, cari prin casatorie au luat moldovence.
Am cercetat familia batranului Sava Lăzneanu de 70 ani.
Batranul Lăzneanu s-a nascut in Vadeni din parinti curati moldoveni. A auzit
dela parinti ca moldovenii sunt veniti din «Mamaliha» (Mămăliga, sunetul g
trece in h sub influenta limbei rusesti) dupa pamant. Care ave semeistva
(familia) mult, a venit la pamant. I-a trimas pravitelstvo, imparatia. Zice
c’au vinit 15 semeistve. Aici gasit pe rusi ». Sotia batranului Lazneanu,
Maria, ii din Volintiri (Volintirovca), sat de moldoveni tot din jud. Cetatea
Alba. Cand a venit la Vadeni, nu stia decat moldoveneste. Aici a invatat
ruseste « cu moldovenii si cu rusii ». Batranul Lazneanu are patru feciori si
patru fete. Feciorii s’au casatorit cu rusoaice si fetele s’au maritat dupa
rusi ; si feciorii si fiicele stiu moldoveneste, dar in familiile lor, acum
dupa casatorie, nu vorbesc decat ruseste. Nurorile, ca si ginerii batranului
Lazneanu, nu stiu decat ruseste. Am cercat sa vorbesc moldoveneste cu un
nepotel al batranului, in varsta de 8 ani, dar n’am putut scoate nici un
cuvant. In familii n’a auzit decat ruseste, iar la scoala deabia acum intrase.
Ilarion Lazneanu, fiul lui Sava Lazneanu de 27 ani, cu
armata facuta, mi-a spus ca pana a nu se insura, mai vorbeau in familie
moldoveneste si « la armata eram nastoiascii român » ; da de cand s’a’nsurat
«dacî nevasta-mea, si scoru meu nu stiu moldoveneste, vorbesc numa rusasti si
rusasti».
Aceeasi stare am constatat-o si la celelalte patru familii
vizitate. Batranii mai stiu moldoveneste, cei tineri au invatat la scoala sau
la armata, dar acasa uita si ce mai stiu, fiindca in familii si in sat nu
vorbesc decat ruseste. Familia Balta prezinta urme si mai adanci de instrainare
a graiului.
Graiul moldovenesc, asa cum il vorbesc moldovenii in acest
sat, prezinta aspecte interesante de bilinguism (fonetic, sintactic si
lexical). In vorbirea celor mai tineri, mai mult ca la cei batrani, diftongul oa
se aude numai ca un o deschis : sore (soare), flore (floare), etc. Sunetul g
trece la h tot sub influenta limbii rusesti : mamaliha in loc de mămăligă.
Sunetul ă se aude mai rar pronuntat si trece la a ex. Craciun, mătușa, in loc
de Crăciun, mătușă. Cand vorbesc moldoveneste graiul e impestritat cu cuvinte
rusesti, ex.: «strasnic rau di trait amu, tari nacazanie (pedeapsa) amu. Amu di
slujii slujasc (serviciul militar), a lot nicomu ni daiut (da lot de
improprietarire nu dau la nimeni). »
Si pentru cand vorbesc ruseste, moldovenii simt o oarecare
greutate, din cauza ca nu au un vocabular bogat si intrebuinteaza si cuvinte
moldovenesti. Interesanta e marturisirea tanarului Ilarion Lazneanu, in acest
sens: «Cand vorbesti rusasti, incalcesti vorba moldovenesti; cuvantu treba sa
spui rusasti, da spui moldovinesti. Aceia cari aud rîd. »
Mai surprindem deasemena si foarte dese intorsaturi
sintactice rusest, in graiul lor moldovenesc. Ex. : « Incoci multi moldovenesti
sati sint ». Din urmatorul text de vorbire se vede foarte clar topica limbii
rusesti asupra graiului moldovenesc : « Di ci nu-s sarbatorili pi vechi, ca la
noi tat satu tine pi vechi, da pochii pi nou trag. Cand pochii trag la
biserica, noi nu ni ducim, da cind pi vechi nu trag, sadem acasi par’ca nici
nu-i sarbatori ». (Informatoare Macrina Lazar, 43 ani, rusoaica dupa tata
numai, vorbeste si ruseste si moldoveneste).
Constiinta de moldoveni, neam deosebit de rusi, e aproape
stinsa la moldoveni. Moldovan sau rus pentru ei deacum e tot una. Nici rusii
adevarati nu vad in moldoveni un alt neam. Si rusii si moldovenii spun ca «
Moldovenii s’au amestecat de amu cu Rusii. Amu moldovenii cu rusii is la un loc
totuna, nu-i deosebire. Amu moldovenii cu rusii s’au facut deamu cuscri, veri,
cumatri si vorbesc numai ruseste. Dicand eu tin minti, asa am apucat. La
serbatorea : la Craciun, la Pasti, ii deamu fac la un loc moldovenii cu rusii,
nu si mai cunosti. » (Informator – Ilarion Lazneanu, 27 ani).
Legaturile de rubedenie dintre moldoveni si rusi, pe calea
casatoriilor, mijlocul cel mai eficace de distrugere a barierelor celulare
dintre neamuri, nu sunt de asa de mult timp in acest sat. Batranii si chiar
dintre cei mai tineri isi mai amintesc cand « Moldovenii nu se amestecau cu
rusii ».
Irimia Lazneanu, de 65 ani, vorbind corect moldoveneste si
ruseste, marturiseste : « Pi cand eram flacau, moldovenii erau deosebit si
rusii deosebit. Di aveu hora moldovenii era deoparte de-a rusilor. Vineu rusii
di priveu la noi si ni ducem si noi la ii. Noi nu ni prea ducem, ca mai
frumoasa hora era la noi, ca era cu lautari, da la rusi din gura se canta. Di
era o nunta, alerga cu gramada la moldoveni, de priveau. Nu-i mult, ia de vre-o
25 ani, di cand o inceput a sa’ncuscri. Catrina lui Sofroni Lazar o mars intai
dupa rus. Atunci era mare mierari. Da amu nu-i mierari. (Dar) pi undi sint
curat moldoveni si astazi nu se mai ieu cu rusii ».
Dar odata cu inrudirea dintre moldoveni si rusi pe calea
casatoriei, se pune intrebarea cum se fac datinile si obiceiurile legate de
anumite evenimente din viata – casatorie ca exemplu. Moldovenii mult timp si
chiar si astazi mai pastreaza o parte din obiceiurile moldovenesti. Nunta inca
si astazi este un fel de mixtum compositum de obiceiuri moldovenesti si
rusesti. Daca o moldoveanca se casatoreste cu un rus, la mireasa se fac ceva
din obiceiurile moldovenesti (…). (Dar) A disparut frumosul obiceiu al
conocarilor si cetararea conocariei, tot astfel si iertaciunea. Cativa ani in
urma traia unul Miron, care stia iertaciunea si o mai spunea pe la unele nunti
la moldoveni, dar de cand a murit, n’o mai stie nimeni in sat, asa ca a murit
si obiceiul de a cetara iertaciunea. Tot astfel sporadic apare si jocul zastrii
sau facerea crucii cu colocul in patru parti de catre mireasa, cand pleaca cu
mirele din ograda parintilor. De la un timp aceste obiceiuri dispar si nunta se
face simplu de tot, fara nici un obiceiu. (…)
Cele spuse despre nunta se potrivesc despre toate celelate
obiceiuri. Colinzile moldovenesti au disparut si obiceiul colindelor s’a
contopit cu al rusilor si colindele sunt rusesti. Plugusorul sau Haitura astazi
nu se mai obisnueste. Cei batrani isi mai amintesc ca « inainte umbla cu
plugusorul, da amu nu mai esti ». E greu de fixat precis caracterul
obiceiurilor contopite, din simpla relatare a localnicilor. Obiceiurile
trebuesc traite in mijlocul poporului si notate ca pe orice fapt social, asa
cum se petrece in adevarata realitate. Timpul scurt, cat am stat in acest sat,
nu mi-a dat posibilitate sa fac acest lucru.
Problema relatiilor din satele cu populatie mixta e
interesanta si instructiva. Pentru satul Vadeni, moldovenii fiind in numar mic
fata de rusi si legaturile dintre aceste neamuri nefiind prin nimic oprite,
natural ca din lupta dintre obiceiuri, datine si, in general, dintre toate
manifestarile de viata ale rusilor si moldovenilor, neamuri cu structuri
etnopsihice deosebite, moldovenii vor cadea infranti, daca nu vor interveni
alti factori, ca scoala si biserica, sa-i sprijine.
Odata asimilati in massa rusilor, vor veni si ei cu aportul
lor sufletesc si generatiile ce se vor naste dintre moldoveni si rusi, fieca se
vor numi rusi sau moldoveni, vor avea intr’o masura oarecare o structura
sufleteasca deosebita dea inaintasilor lor.
Relatiile si procesele dintre moldoveni si rusi din satul
Vadeni, asa cum sunt schitate mai sus, se intalnesc in foarte multe sate din
sudul Basarabiei si nu numai intre moldoveni si rusi, dar si dintre moldoveni
si celelalte neamuri : ca bulgari, ucraineni, gagauzi, etc.
In multe sate predomina elementul moldovenesc si atunci
procesul se petrece invers decat am vazut pentru Vadeni.
In sanul acestor celule sociale, satele cu populatie mixta,
ai impresia ca se plamadeste un neam nou, cu suflet nou. Dar pentru a cunoaste
acest neam nou, cu suflet nou, trebuesc cercetari indelungate cu mari
sacrificii morale si materiale.
P.V. Stefanuca
(Nota : Este redat limbajul textului din revista Viata
Basarabiei, decembrie, 1932)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu